Acum nu mai intrebam oamenii ce si-ar lua cu ei pe o insula pustie, e desuet, ci care le este necesarul pentru sfarsitul lumii, ce ar contine rucsacelul lor de supravieture pentru ultimul si cel mai mare dezastru, ce le este absolut trebuincios atunci cand se vor afla fata in fata cu pericolul iminent. Atat de comun este subiectul. Ca doar catastrofa din 12 decembrie 2012, cea mai faimoasa varianta de pieire a vietii de pe pamant, preferata multora, are deja fani, care nu mai prididesc cu raspandirea ideii in care ei cred ad litteram. Si vorbele aruncate mai in gluma, mai in serios de respondenti – “eu nu ma despart niciodata de guma de mestecat”, “as tine strans la piept biblia”, “n-as vrea sa raman blocata sub niste deramaturi fara sa am tampoanele cu mine”, “ipod-ul este un must-have in orice situatie” sau “cruciulita norocoasa de la mama este tot ce am mai sfant pe lume” – sunt pandite si notate cu interes de fabricantii si distribuitorii de diverse produse, pusi pe facut bani, chit ca-si pun in cap puritanii.

 

 

Scenariul sumbru aldistrugerii vietii pe pamantinspaimanta nu numai bietul om de rand, ci afecteaza si celebritatile planetei, care se arata ba vulnerabili, ba neinfricosati cand vine vorba de marele deznodamant. Mel Gibson, de pilda, este si el la curent cu ultimele temeri privind finalul omenirii si aduce in discutie, fie si poznas, chiar presupusa catastrofa din 2012. Vedeta filmului “Apocalypto”, care are ca subiect prabusirea imperiului maias, a declarat ca civilizatia maiasilor are multe in comun cu cea din SUA. “Precursorii unor civilizatii care cunosc decaderea au caracteristici asemanatoare. Doar e sacrificiu uman sa trimiti soldati in Irak fara motiv, nu? Vreau doar sa trasez paralele. Nu-mi doresc sa fiu luat drept prezicator, dar calendarul maiasilor se termina in 2012, nu-i asa? Asadar distrati-va cat mai puteti, oameni buni!”

 

Administratorii site-ului zica-se oficial care promoveaza catastrofa din 2012 au introdus la rubricuta celebritatilor care cred cu ardoare in asemenea premonitie si numele apreciatei actrite Shirley MacLaine, la insistenta reprezentantului ei, spun acestia. Iar cei din trupa Smashing Pumpkins se declara si ei mari “admiratori” ai prapadului ce va sa vina, iar credinta lor este incadrata pe portativ la melodia compusa de ei “Doomsday Clock”. Pe cand comicul Joe Rogan priveste evenimentul cu oarece distantare, chiar zeflmitor, punandu-si danul insemnat 2012 pe placuta cu numarul de masina.

 

 

Cand stai putin sa te gandesti cu luare-aminte la sfarsitul lumii, nu poti sa nu te induiosezi macar. Doar homo sapiens se perinda bine mersi pe pamantul asta de 500.000 de ani, timp in care nu a stat degeaba, a conceput si construit orase, a inventat limbi, a pus pe picioare si a perfectionat domenii de activitate, a ajuns in spatiu chiar. Cam aiurea ar fi sa dispara pur si simplu, intr-o zi, de pe fata pamantului, nu? Cercetatorii, insa, ne asigura ca 99% dintre toate vietuitoarele care au existat vreodata pe Terra s-au prapadit deja. Iar mult pomenita apocalipsa nu este decat sansa sa le urmam acestora exemplu, nu? Cu toate astea, nu pot sa nu ma gandesc la motivul pentru care taman generatia noastra s-o pateasca. Ca, sa fim seriosi, daca ne-ar spune cineva cu certitudine ca, pe 7 mai 9753, soarele s-ar stinge si, implicit, viata pe pamant n-ar mai exista, nu ne-am idesa pe loc suspinul in primul servetel. Indiferent de ce deznodamant ne este pregatit, va propun o trecere in revista a unor predictii fatidice, macar pentru amuzament.

 

Doctorii prescriu epidemii globale, boli pe cat de banale, pe atat de periculoase, oamenii de stiinta invoca impactul cu un asteroit imens, eruptii vulcanice uriase, omul de rand se teme de razboaiele nucleare, dar printre nenorocirile cu adevarat interesante, capabile sa ne vina de hac, sunt gaura neagra din centrul galaxiei noastre, care poate crea probleme, sau mai micutele gauri negre care se formeaza la caderea stelelor mari si care isi pot modifica fatidic traseul spre noi; extinderea soarelui, care, in vreo cinci bilioane de ani, se poate pune prinsoare ca ne va topi cu totul. Cica doar un bilion de ani mai traim bine-mersi pe pamantul asta – daca nu ne pune capat vreo alta catastrofa pana atunci - , ceea ce e destul de trist pentru ca au trecut deja 3, 7 bilioane de ani de cand exista viata pe pamant, si ne apropiem repejor de final. Fenomenul de extindere al soarelui este, insa, pe cat se poate de previzibil si de natural, dupa o vreme se consuma pur si simplu.

 

Inversarea campurilor magnetice este si ea o varianta de temut. La fiecare cateva sute de mii de ani, campul magnetic al pamantului se micsoreaza, timp de vreun secol, pana ajunge aproape de disparitie, si apoi reapare, dar cu polii sud si nord inversati. Asemenea isprava s-a petrecut acum 780.000 de ani, deci a cam venit timpul pentru o noua rasturnare, sunt de parere astrologii. Mai ales ca, in ultimul secol, campul magnetic s-a micsorat cu 5%. Iar daca ajungem sa traim fara protectia lui, suntem expusi razelor nemiloase ale soarelui, particulelor energetice din spatiu, care ataca deja si asa plapandul nostru strat de ozon.

 

 

Alternativa de distrugere a omenirii care ma amuza peste masura este innebunirea in masa. Medicii ne atrag atentia ca in timp ce sanatatea noastra fizica s-a imbunatatit de vreun secol incoace, cea mentala are din ce in ce mai mult de suferit. Cica 500 de milioane de oameni din intreaga lume sufera in momentul de fata de diverse forme de boli psihice. Iar, pana prin 2020, depresia va fi a doua cauza a mortii si pierderii productivitatii oamenilor, pe langa bolile cardiace.

 

Iar cea mai invocata dintre variantele considerate de multi posibile este interventia divina. Iudaismul are “Cartea lui Daniel”, crestinii au Apocalipsa, islamistii sunt convinsi de venirea lui Mahdi, cei care cred in mazdeism numara nerabdatori timpul pana la aparitia fiului lui Zoroastru. Povestile si interpretarile lor sunt diferite, dar ideea de baza este aceeasi – Dumnezeu nu mai rabda si decide sa preia controlul, pentru a modifica lumea de acum, instaland vanjos o noua ordine morala.

 

Indiferent de modalitatea si perioada in care ne vom gasi sfarsitul, avem toti o strangere de inima cand pomenim sau aflam despre asemenea nenorocire. Iar oamenii de afaceri profita de toate emotiile noastre, chit ca sunt pozitive sau negative, pentru a-si pune in aplicare fel de fel de scheme de marketing destinate acumularii interesului oamenilor si banilor pe care acestia sunt dispusi sa-i cheltuie.

 

In pragul lansarii filmului “2012”, din 13 noiembrie, nu pot sa nu constat cum Hollywood-ul n-a pierdut sansa de a inmagazina ceva castiguri de pe urma interesului pe care il au muritorii de rand in sfarsitul lumii. Doar au luat, pana acum, toate dezastrele naturale la rand, au inclus in scenarii toate catastrofele si cosmarurile posibile, cum puteau sa rateze cel mai inspaimantator eveniment care, pare-se, ne paste pe noi toti?! Si ce profit insemnat se poate acumula mai repede din curiozitatea noastra pentru marele final decat in industria cinematografica americana?! Dar mai marii caselor de productii cinematografice nu au fost singurii care au prevazut castiguri din profetii macabre.

 

 

Pe site-ul december212012.com, eram cateva sute de curiosi online la ora cand cotrobaiam eu prin el. Acolo am descoperit multi fani ai sfarsitului lumii, nelipsita numaratoare inversa pana la momentul mult temut, imagini si fotografii cu dezastre, texte din presa despre acest subiect si posibilitatea de a-mi alege dezastrul si metodele posibile de scapare. Si, ce m-a interesat pe mine indeosebi, un magazin online cu articole vestimentare inscriptionate in fel si chip astfel incat, purtandu-le, sa propagi falos apocalipsa. In schimbul a aproximativ 20 de dolari, iti arati apartenenta la grupul celor care cred in ideea de a sfarsi in cea mai mare catastrofa posibila, atitudine considerata so cool de multi.

 

survive2012.havaread.com merge mai departe si propune produse ce pot fi folosite in cazuri de urgenta, menite sa-ti salveze viata cand este in pericol. In cotloanele acestui site, dai peste butelcute pentru apa, cratite, rucsaci, mancare comprimata indeajuns pentru trei zile, medicamente, unelte, toate la reducere – deh, doar timpul trece, nu? Dupa ce te sperii zdravan cu scenariile sinistre propuse, privind imagini apocaliptice sau videoclipuri cu catastrofe, ajungi sa simti nevoia de alipire la multimea celor care cred cu ardoare in sfarsitul lumii. Cel putin asta presupun si spera proprietarii acestor site-uri, porniti pe capatuire in urma vanzarii obiectelor vestimentare sau utilitare promovate de ei.

 

 

Acum cateva zile, a avut loc lansarea ultimului numar de revista Otaku – The End of The World, care a spart tiparul dezlantuind armaghedonul, incearca sa ne convinga PR-ii ei. Creaturi de benzi desenate si-au unit fortele ca sa se asigure ca in urma lor nu va mai ramane nimic, acestea sunt punctul culminant si finalul povestii oferite pentru consum doritorilor de scorneli lugubre.

Alt domeniu care a abordat acest subiect infiorator este, spre uimirea melomanilor blajini, cel muzical. Formatii faimoase au cantat despre sfarsitul omenirii, Pet Shop Boys au inclus piesa “The End of the World” pe albumul “Behavior”, iar REM a avut un mare hit “It's the End of the World as We Know It”, reputatia si starea financiara a membrilor trupei cunoscand, de la acest insemnat succes incolo, o schimbare benefica bine meritata.

 

Indeosebi personajele jocurilor pe calculator sunt chitite pe distrugere, ca atare apocalipsa este una dintre temele incluse de producatorii acestui soi de entertainment. In “Choose Your 2012 End of the World”, de exemplu, mi-am ales armele si locurile de pe pamant pe care voiam sa le nimicesc. Am fost un fel de Dumnezeu infuriat la culme, care, din cer, ataca tot pana la pieire. La sfarsit am ajuns sa-i dau dreptate lui Nostradamus pentru ca a prezis sfarsitul. Cam asta pare a fi concluzia jocului, iar distractia capatata naruind marile cladiri istorice ale planetei este oferta celor care cer, pe parcurs, recompensa baneasca a efortului lor. Asemenea divertisment cu aspecte total agresive si indemnuri exclusiv violente este trecut la categoria fun.

reallyfunarcade.com contine jocul “The End of the World”, in care toti teroristii mari ai lumii se ataca unii pe altii, pe cand un meteorit izbeste fatalmente pamantul. Ai la dispozitie cateva minute in care poti fi acaparat de joc, apoi, in schimbul continuarii distractiei, trebuie sa contribui baneste online sau prin transfer bancar. 

 

Alternativa intristarii cu gandul la marele final este sa ne ducem vietile, oricat om mai avea de trait, in mod frumos, linistitor, impacat, ne indeamna thewaytohappiness.org, care se considera un ghid de bun simt pentru un trai mai bun. Dar nu doar atitudinea blajina ii mana pe proprietarii de site, ci si beneficiul banesc. Si, ca atare, au scos la vanzare tricouri “the way to happiness”, la 15 dolari, pe alb sau verde, numai bune pentru parade si plimbari; insigne cu aceeasi inscriptionare, placate cu aur pe ici, colo, la logo, menite sa-ti recastige increderea, compasiunea si decenta, in schimbul a numai 5 dolari. Dvd-uri, cd-uri si carti cu indemnul lor la trai tihnit sunt, de asemenea, pe rafturile magazinului lor online, ca leac impotriva stresului pe care toti il simtim cand intram in contact direct cu premonitiile fatale.

 

  

Foto: thesun.co.uk

 

 Baiatul cu pantaloni scurti si sapca trasa smechereste pe ochi, care striga titlurile editiei „Universul” pe ulite se numeste acum, la inceput de secol XXI, Google. Sau Yahoo. Sau Twitter ori Facebook. Redactorii inceputului de mileniu trei se numesc editori on line, fieraria lui Iocan a devenit forum, iar paginile se masoara in pixeli si megabiti, si nu in numar de semne. Internetul a devenit un bazar cu sute de milioane de vizitatori, in care gasesti absolut orice ai nevoie: un sot sau o amanta, un prieten, masina, casa, candidatul ideal la alegerile locale, un podium virtual pentru propriile prestatii, carti rare, locul perfect pentru vacanta de vis, bilete de avion sau de microbuz, amanunte picante despre viata artistilor, enciclopedii, cursuri, lucrari de licenta pe care le poti prelua fara griji sub semnatura ta. Cum a ajuns Internetul in viata si inimile noastre? Cu pasi mari, hotarati, fara urma de timiditate in fata vedetelor comunicarii mass media: ziar, televizor, radio.

 

 

Acum 400 de ani aparea primul ziar tiparit (in 1605, publicat de Johann Carolus in Strasbourg). In 1994, apare primul ziar independent on-line. Un deceniu mai tarziu, caderea tirajelor ii ingrijoreaza pe editorii din toata lumea. Tinerii nu mai citesc ziare, ci e-ziare. Publicatiile isi cauta identitatea in convergenta digitala cu alte media. In anul 59 i.H. Acta Diurna este publicata in Roma. Julius Caesar ordona ca principalele evenimente politice si sociale sa fie facute cunoscute cetatenilor. Statul desemneaza reporterii, numiti „actuarii”, care aduna informatii atat de pe front, cat si decizii legale cu privire la nastere, moarte, casatorie.

 

 

La 400 de ani de la aparitia primului ziar, caderile tirajelor ingrijoreaza editorii de publicatii tiparite din toata lumea. Expertii cred ca nu presa scrisa trebuie sa isi caute o noua identitate in era digitala. In anii ’40-’50, ziarele s-au temut ca vor pierde teren din cauza radioului. Apoi, aparitia televiziunii au ingrozit si mai mult posesorii de ziare. Dar s-a dovedit ca aceasta doar a facut ca ziarele sa fie mai performante. O data cu aparitia televiziunii, USA Today a inceput sa foloseasca fotografii mari, pentru a putea concura cu mediile electronice. Internetul schimba astazi obisnuintele. El este un factor accelerator pentru business mai mult decat televiziunea sau ziarele. Tot mai putini tineri citesc ziare; in SUA, 60%dintre tineri nu citesc niciodata ziare. In schimb, cei mai multi utilizeaza Internetul, iar 3% sunt editori de bloguri. Presa scrisa a pierdut dramatic cititorii tineri. Rolul de lider nu mai este jucat de presa scrisa. Aceasta inregistreaza o cadere masiva in randul tinerilor, care aleg sa acceseze jocuri video, camere chat, telefoane mobile. Nu se mai citesc ziare, dar citesc e-ziare. In Germania, presa scrisa vinde 26 de milioane de exmplare, din care 16,62 sunt abonamente si 8,27 se vand la chiosc. Dar, din 1995 media sufera schimbari masive: timpul petrecut in fata televizorului a crescut, in medie, cu 43 de minute, de la 167 de minute (1994) la 210 minute (2004); creste influenta Internetului; mediile interactive castiga tot mai mult teren: Internet, telefon mobil, computer, PDA, telefoanele inteligente). Consumul de astfel de medii a crescut.

 

 

Functiile jurnalismului se schimba. Globalizarea informatiei face ca resursele disponibile sa fie nelimitate. Astfel, spre deosebire de presa traditionala, a carei menire era mai degraba sa furnizeze informatii care lipsesc unei comunitati, divertisment sau programe educative, presa viitorului se bazeaza pe filtrare, pe procesul de selectie. Jurnalistul trebuie sa fie acela care sa faca selectia relevanta, sa poata „clarifica” pentru cititor lucrurile. O solida cunoastere, cultura generala sunt indispensabile acestuia pentru a isi indeplini acest rol in viitor. Pe de alta parte, statutul jurnalistului se schimba: din ce in ce mai mult acesta devine un „antreprenor”, va fi nevoit sa invete sa livreze servicii integrate. Daca este un jurnalist de radio, acesta va trebui sa stie sa furnizeze si imagini pentru site-ul acestui radio. Daca este un jurnalist de saptamanal, stirile pentru site trebuie scrise intr-un stil cu totul diferit: dinamic, interactiv. Criteriile de angajare ale unui jurnalist s-au modificat: acesta trebuie sa fi absolvit o facultate, el trebuie sa stie sa utilizeze computerul, sa isi perfectiooneze metodele de cautare a informatiei pe Internet, dar si abilitati tehnice sunt cerute (ex. sa poata manui o camera video). Intrucat exista mult mai multa informatie, jurnalistul trebuie sa fie sufiecient de abil sa se descurce in ceea ce se numeste „jungla de informatii”. Noile medii mizeaza mult pe „infotainment”, pentru care competitia se da, de asemenea, pe mai multe planuri.

 

Ai Internet, ai probleme

 

De aproximativ 5-6 ani, jurnalistii americani se confunta cu aceasta revolutie in mass-media: 7 % dintre angajatii redactiilor de ziare din Statele Unite au renuntat la job-urile lor! Jurnalistii isi pierd puterea de controlori ai informatiei. Cetatenii isi asuma un rol din ce in ce mai activ ca editori si chiar creatori de stiri. Jurnalistii trebuie sa-si redefineasca rolul si sa identifice care sunt valorile de baza pentru care trebuie sa lupte", se arata intr-un raport american din 2006, asupra mass mediei interne. Tom Rosenstiel, fost jurnalist pentru Los Angeles Times si Newsweek, avertizeaza asupra concurentei care va deveni acerba intre administratorii de site cu continut media. Google News ofera aproximativ 14.000 de articole intr-un singur moment. Ele vizeaza insa aceleasi 24 de evenimente. Asadar, chiar daca presa online are multe avantaje, internetul va putea sustine un ziar obisnuit abia peste 10 ani. Google si Yahoo preiau gratis produsele presei traditionale. Yahoo a inceput deja sa redacteze stiri si comentarii proprii. Marea dilema ramane asupra efectului pe care il va avea cetateanul anonim asupra viitorului mass mediei. Rosenstiel spune ca, deocamdata publicului ii pasa de valorile si principiile promovate de media traditionala. Cand generatia tanara va ajunge la putere, internetul va fi incoronat REGE. Ce se va intimpla atunci cu indepedenta, acuratetea si verificarea informatilor, din trei surse, cum scrie in orice manual de presa?

 

 

Un exemplu din ograda romanilor cu privire la acuratetea informatiilor de pe internet, dar si la puterea mediatica, uneori nejustificata, a bloggerilor: acum un an, producatorul unei emisiuni de pe Antena 2 a fost nevoit sa paraseasca trustul, impreuna cu echipa de redactori, fiindca a folosit in cadrul emisiei o imagine grosolan si vulgar modificata din campania antifumat a Mihaelei Radulescu, imagine aflata pe celebru blog al lui Zoso. Sursa si veridicitatea imaginii nu a fost verificata de nici un membru al echipei, acestia crezand ca apartine ministerului Sanatatii, initiator al campaniei.

 

 

Un alt studiu privind monopolul media american atrage atentia asupra altor fenomene ingrijoratoare cu privire la libera circulatie a informatiilor: Accesul la informatiesi abilitatea de a inova pe internet sunt amenintate. Marile companii – furnizori de servicii prin cablu, precum si altii – discuta pentru a inchide fluxul de informatie si idei gratuite prin obtinerea abilitatii/dreptului de a disemina informatia ce va trece prin cablurile lor. Asta ar insemna ca numai furnizorii de servicii prin cablu considerati profitabili vor ajunge in mainile cetatenilor. Asta ar putea insemna ca site-urile web cu anumite puncte de vedere nu se vor mai putea descarca.  Controlul comunitatiiasupra furnizorilor de serviciu prin cablu ce detin monopolul este amenintat. Pe masura ce comunitatile realizeaza ca isi pot furniza servicii de cablu si internet mai ieftine si mai bune prin „ retele municipale” – facand din accesul la web o utilitate publica, precum apa – interesele corporatiste lupta la sange pentru a elimina aceasta noua competitie. In trecut, legislatorii vorbeau despre “acces universal” la serviciile de telecomunicatii – ideea ca toti cetatenii au dreptul sa comunice. In media zilelor noastre, acest drept se poate acorda numai celor care pot sa il plateasca. Spatiul publical undelor ar putea fi luat pe vecie din mainile cetatenilor. Doar corporatiile extrem de bogate vor putea controla felul in care spatiul de emisie va fi astfel folosit.  Va fi atacataabilitatea cetateanului de a se folosi de informatiile pe care le primeste.

 

 

 

Atat iti ia sa te inscrii intr-una dintre cele mai mari retele de comunicare internationala: Twitter, Hi5, Facebook. Retele care nu numai ca iti ofera posibilitatea sa intalnesti oameni din celalalt colt al lumii, sa fii la curent cu topuri de muzica sau concursuri traznite din locuri pe care habar n-ai sa le localizezi pe harta, dar te poate face celebru. Esti pe Twitter inseamna ca existi: acolo poti fi jurnalist, compozitor, creator de moda, inventator, orice iti trece prin cap si, daca Dumnezeu a fost darnic cu tine si te-a blagoslovit cu har sau muza, poti deveni cunoscut in intreaga lume cat ai face click pe mouse. Utilizatorii Twitter se considera indivizi care conteaza, care sunt la curent cu tot ce se intampla si isi doresc sa se dezvolte, atat la nivel personal, cat si material. Cei care utilizeaza Facebook ii percep pe cei de pe Twitter drept prea egocentrici. Insa expertii spun ca acestia din urma sunt „influentatorii”, cei care au bloguri si sunt concentrati pe networking. Membrii Twitter cred despre persoanele inscrise pe Facebook ca sunt persoane prea putin interesate de socializare, iar cei de pe Hi5 ii considera drept un grup elitist, aspirational, cu standarde prea rigide. Hi5 atrage doua tipuri de utilizatori: cei care de abia si-au facut contul si sunt nostalgici dupa anii adolescentei, pastrand legatura cu fostii colegi sau prieteni din copilarie prin intermediul site-ului, si cei care vor sa sa autopromoveze. Conform studiilor facute, brandurile care au valori asociate atasamentul si grija fata de altii ar trebui sa-si orienteze campaniile publicitare spre utilizatorii Facebook, cele care sunt populare, low-cost sau puternic sexualizate, spre Hi5, iar cele axate pe ascensiune, dezvoltare si umor rafinat, spre Twitter.

 

 

 

Nimic din puterea pe care ti-o poate conferi utilizarea Internetului nu le-a fost necunoscut membrilor din staff-ul de campanie al candidatului Obama la presedintie. Echipa lui Obama a decis inca de la inceputul campaniei sa construiasca o retea online care sa functioneze in paralel cu media traditionala. S-a ajuns la un grup de 2,3 milioane de simpatizanti pe Facebook (creatorul Facebook, Chris Hughes, este consilierul lui Obama) si o campanie sustinuta pe Youtube, formata din 70 de filmulete (postate intr-o singura saptamana) si realizate special pentru electoratul din statele-cheie. De asemenea, a fost creata pagina personala, www.barackobama.com si pagina de socializare, ww.myBarackObama.com. Obama s-a folosit de absolul tot ce tine de internet pentru a raspandi principiile sale si agenda electorala: bookmarking, video (Youtube, Metacafe), image/photo-sharing services (Flickr, Photobucket), social networking (MySpace, Facebook), social knowledge (Yahoo!Answers, Wikipedia), Google Directory. In plus, echipa sa a venit si cu inovatii, construind „pagini dedicate”, introducand reclame pe jocurile video si apeland la SMS-uri pentru a-si tine la curent simpatizantii. Staff-ul lui Obama a initiat si proiectul “McCainPedia”, constand in dezvoltarea unei pagini de internet, numita „Numara minciunile”, care contabiliza toate gafele, erorile, minciunile facute de rivalul sau, republicanul McCain. Internetul a fost utilizat nu doar pentru a raspandi mesajele electorale ale lui Obama, ci si pentru a strange banii de campanie: 3,2 milioane de donatori online au contribuit la campania lui Obama cu peste 300 de milioane de dolari (suma cea mai mica, dar si cea mai populara la donatii, a fost de 25 $). Obama a facut, astfel, istorie, renuntand la sistemul public de finatare a campaniei si bazandu-se doar pe finantare privata. Internetul a fost transformat intr-o unealta politica eficienta de strans bani.

 

 

Si pe plaiurile romanesti si mai liberale pare ca a prins ideea unei campanii desfasurate in spatiul atat de generos al Internetului: romanii nemultumititi sunt indemnati, de ceva timp sa-si spuna pasul pe site-ul www.spunesitu.ro, dar campania sociala pare a fi de fapt una politica, in sprijinul candidatului PNL la prezidentiale, Crin Antonescu. Autorii campaniei sunt fostul presedinte Emil Constantinescu, prin INCOR - condus de Zoe Petre - si omul de afaceri Dinu Patriciu, prin compania sa de publicitate Odyseey Communication, conform ziarului Gandul. Emil Constantinescu spune insa ca nu face teasing pentru Crin Antonescu, desi a recunoscut ca-l sustine pe candidatul PNL si chiar face parte din echipa sa de campanie. Pe de alta parte, liderul liberal, Crin Antonescu, a precizat ca este vorba de o campanie cu care are „o legatura de solidaritate”. „Din punct de vedere financiar, nu am nicio legatura cu proiectul”, a spus Antonescu ziaristilor de la Gandul.

 

 

 

Una dintre cele mai clare „victorii” ale internetului a avut loc cu ocazia decesului lui Michael Jackson. Nu marile cotidiene, nu megatrusturile de televiziune au fost cele care au anuntat primele moartea megastarului, ci site-ul www.tmz.com In ziua anuntului, internetul in intreaga lume s-a blocat pentru 15 minute, marile retele sociale au inceput vanatoarea de hackeri. Stirea, preluata de toate site-urile din intreaga lume, a dus la inregistrarea celui mai mare trafic din istoria internetului.

Tot internetul este cel care a ajutat la raspandirea vestii ca in Republica Moldova este revolutie. Site-ul Twitter, si nu Cotidianul sau Daily Mirorr, a fost cel care a spus primul povestea tinerilor care luptau impotriva comunismului. Din acest motiv, revolutia de la Chisinau, a fost denumita „revolutia on-line”.

 

 

Forta cu care informatia de pe Internet poate modifica viata oamenilor este incontestabila. Dar si responsabilitatea celor care manuiesc informatia, care o fac publica, care permit raspandirea ei, este pe masura. Un lucru e cert: mare-i gradina Internetului! Dar si multi i-au sarit gardul: de la marile corporatii mediatice, la bloggerul anonim, de la marii comentatori si analisti, la forumistii largi la gura si la idei.